Via și omul
Șiria, ținut sălbatic
Vinul, o poveste îmbuteliată
Nu există om fără un loc și fiecare loc are prea puțin sens pentru majoritatea fiintelor fără un om care să-i dea viață. Vinul este martorul acestei alianțe naturale, care aspiră să fie perfectă în continua sa mutabilitate. Șiria este un loc fascinant, unde vântul mângâie viile, unde activitatea agricolă a marcat mereu peisajul și cultura oamenilor. Plimbarea prin zonele rurale pe alocuri bine cultivate, pe alocuri sălbatice, auzind proprii pași răsunând de-a lungul potecilor, printre copacii din ce în ce mai tăcuți, asistând la vechile tradiții reînviate în sărbătorile satului, asistând la evenimentele importante ale vieții care continuă, ascultând ecoul știrilor din lume prin cuvintele clienților din baruri. O civilizație rurală încă deosebită, departe de zgomotele globalității care crează confuzie în tot.
Timpul.
Pentru viticultor cea mai mare provocare. Să își raporteze timpul său limitat la scara incomensurabilă a propriului teritoriu, a propriei vii, a propiilor vinuri. Să fie obligat să pună punct în fiecare an când, de fapt, ar vrea să amâne, continuând să spere la ceva mai mult. Să dea o interpretare neapărat parțială, dar inevitabilă. Pentru a pune propriul său semn de carte mic, irizat printre amintirile locului său.
Vița de vie bio
Înființarea și întretinerea unei vii, în special a unei vii tinere, presupune a lua în calcul un grad ridicat de variabilitate, între o parcelă și alta, între o plantă și alta, avand multe asemănări cu guvernarea populațiilor umane. Datorita acestei variabilitati apar dificultăți de management, dar în același timp energii diferențiate și proaspete. Fiecare viță de vie este un individ, cu caracteristicile sale, micile sale vicii și capacitatea sa de a da ce este mai bun dacă este ascultată cu atenție. Și tocmai capacitatea de a asculta este cea mai importantă atitudine pentru viticultor: ascultarea naturii de pe teritoriul său, a echilibrelor sale delicate, dar robuste, ascultarea freamatului vițelor de vie, ascultarea intima a vocii tăcute a fiecărei vițe de vie; pornind de la acel tip de “dans“ conciliant al viticultorului expert în tuns în lunile de iarnă, care armonizează înțelegerea fiecărei plante cu naturalețea interpretării și discontinuitatea conștiinței ritmurilor de mișcare. Via, ca un fiu adolescent, te provoacă de fiecare dată să îi demonstrezi că îți pasă într-adevăr de ea sau ești doar un trecător distrat.
Viticultura bio
Un tip de viticultură care ne-a câștigat încrederea pentru că respectă natura. Nu se folosesc chimicale sintetice, iar acest mod de lucru necesită acordarea unei atenții deosebite asupra bunelor practici agricole, tradiționale și moderne. Nu suntem printre norocoșii cărora le merge mereu bine cu ușurință, pentru că lucrările în bio nu sunt ușoare. Uneori, în ciuda vântului care ne ajută, și a atenției mărite, se întâmplă să pierdem o parte din recoltă, sacrificând astfel o parte din rodul unui an pentru a proteja mediul acestor coline cu vii, ținute departe de agresivitatea produselor chimice.
